Batranul si meciul (poveste in alb si negru)

A fost prima oara la un meci cand avea 10 ani si dintr-o data orasul nu i s-a mai parut dusmanos. Locul domnilor snobi cu costume cu mansete de catifea, veste si monoclu ce se uitau dispretutor la puiul de taran cu noroi sub unghii si pantaloni rupti a fost luat de niste tineri simpatici cu sepci rosii pe cap ce ii zambeau prieteneste si cantau frumos. Nu a stiut atunci si nu a aflat niciodata ca unul dintre principiile fondatoare ale Clubului Sportiv Universitatea era tocmai acesta- sa usureze, prin sport, integrarea in viata cetatii a tinerilor veniti din alta parte, in mare parte de la tara.

 Apoi a venit razboiul si nu i-a mai gasit pe tinerii cu sapca rosie in locul pe care il stia. Locul echipei cu nume ca o poezie- Universitatea- a fost luat de o alta- Ferarul. Iar locul tinerilor cu sapca rosie a fost luat iar de domnii cei snobi ce strambau din nas si susoteau dispretuitor vazandu-l printre ei. Apoi a aflat- Universitatea se mutase la Sibiu. O fi departe Sibiul? Dar ce conta- distanta, niste graniceri si nici insusi razboiul nu pot sta in calea unui copil ce alearga dupa o minge.

 Prima oara a plans la un meci in 1945. Era Cupa Orasului si juca Universitatea cu Ferarul. A plans cand l-a auzit pe Mircea Luca, inainte de meci: “Aici, tu, apărătorule, dacă nu pui capul în gheata adversarului, nu-ţi meriţi locul în echipă. Iar tu înaintaşule, dacă nu plonjezi cu capul în bara porţii adverse, eşti doar un rafinat, cu apă distilată în loc de sânge”. Recunostea in vocea marelui fundas o hotarare si o vointa ce mai existau doar in povestile bunicului sau, de dinainte de primul razboi mondial, din timpul ocupatiei austro-ungare. Era hotararea oamenilor sortiti sa poarte singurul razboi sfant posibil pe lumea aceasta- razboiul in care iti aperi casa si familia. Caci acesta nu era simplul meci ci era MECIUL. Meciul ce hotara daca orasul va apartine tinerilor cu sapca rosie sau snobilor cu monoclu. Daca razboiul celorlati se terminase al lor de abia incepea!

 Se temea. Stia ca cei de la Ferarul fusesera campioni ai Ungariei si stia ca ai lui locuisera, timp de 4 ani, intr-un camin mizer, cu peretii scorojiti si igrasiosi, dormind si cate doi intr-un pat. Dar dintr-o data a auzit in stanga lui: “Haide U! Haide U! / Esti simbolul tineretii studentesti/, Haide U, Tempo U/, Esti mindria unor inimi romanesti!” Echipa a castigat cu 4-0 si lucrurile urmau sa revina la normal- Universitatea va juca acasa, la Cluj, langa Urisorul lui natal.

 Dupa 1945 vremurile s-au schimbat si lumea se transforma in ceva ce el intelegea din ce in ce mai putin. Viata era prietenoasa cu el doar o data pe saptamana, dumineca, cand niste tineri cantau pentru alti tineri- prietenii lor- care jucau fotbal. Timp de zeci de ani a fost prezent aproape la fiecare meci al Universitatii jucat te miri pe unde in tara si ajungea, de fiecare data, pe jos. A strabatut pentru Universitatea sute de mii de kilometri, a rupt mii de opinci si a dormit multe nopti sub cerul liber. Se uita la tinerii ce cantau in peluza, mereu frumosi si niciodata incrancenati- numai ce il vedeai pe cate unul ca aparea cu o mogaldeata langa el, apoi, pe nesimtite, copilul crestea si lua locul tatalui in peluza in timp ce parintele- acum un domn respectabil- isi privea cu mandrie odrasla asezat intr-un colt mai retras de tribuna. Generatiile de suporteri se schimbau doar batranul si cantecele ramaneau aceleasi!

 

Si era foarte mandru de tinerii lui! Daca pe teren echipa mai pierdea, in tribune ai lui nu pierdeau niciodata. Nimeni nu mai avea cantece ca ei, la “Hei, hei, hai Steaua” ai lui raspundeau cu “Slava tie, Studentie” sau “Gaudeamus Igitur”. II placea indeosebi un cantec cu “Pe valea Somesului”- ii amintea de satul lui, de parinti, de copilarie. La infrangere ii vazuse pe altii huiduind, fluierand sau injurand dar ai lui cantau atunci parca mai abitir si mai frumos ca niciodata.

 Grigore Constantin sau Nea Costica din Urisor, caci el este eroul acestor randuri, s-a stins din viata in 29 decembrie 2010, la varsta de 87 de ani. Cu un an inainte de a muri- avea 86 de ani pe atunci- a mers pe jos pana la Mioveni, langa Pitesti, doar cu o paine si o bucata de slanina in rucsac, pentru a vedea un meci al Universitatii. Viata lui e o poveste scrisa intr-o epoca in care toti fugim de povesti si incercam sa ne ascundem in banal. Mi-ar fi placut sa ne intalnim, sa ne privim ochi in ochi, nu doi oameni ci doua lumi- noi, oamenii moderni avand doua harddiskuri externe gigantice numite Google si Wikipedia ce ne ofera periculoasa iluzie a atoatecunoasterii si el ce a inteles ca singura fericire posibila in viata e fericirea lucrurilor simple- susurul unui izvor, intr-o poiana, intr-o noapte calda de vara.

 Ar fi un cliseu sa spun ca e prezent si acum la meciurile Universitatii, stand undeva deasupra peluzei, in calitate de inger. Nu am sa il folosesc dar sunt convins ca intr-una din ultimele sale nopti din viata a visat. Si in visul sau se facea ca era din nou copilul de taran descult ce alerga spre stadion, avand in mana o punga cu mere. Din unul musca el iar celelalte le tinea pentru prietenii sai pe care de abia astepta sa ii intalneasca- tinerii cu sapca rosie ce cantau frumos.

Romania

Autoderiziunea nationala face parte azi din cultura si mentalitatea noastra. Pentru a ne justifica prezentul mizerabil ne luam in ras trecutul. Cat de corect e acest lucru? Dam vina pe stramosii nostri pentru neimplinirile prezentului pentru ca e mai comod sa invocam fatalitatea genetica decat sa ne asumam raspunderea pentru esecurile generatiilor noastre.
Mitul pamantului pustiit in fata dusmanului- turc, tatar sau habsburg- a ajuns simbol al lasitatii nationale. Cum stau de fapt lucrurile? In Evul Mediu Carrefour si Cora nu deschisesera inca lanturile de hypermarketuri si nu iti puteai procura mancare si haine de la coltul strazii. Comertul era pe sistem barter si daca nu produceai nimic nu puteai cumpara nimic. Oamenii se imparteau astfel in doua categorii- cei care stiau sa isi produca mancare si cei ce nu stiau si erau nevoiti sa fure de la altii. Cu timpul fiecare s-a specializat pe ce stia sa faca- cei ce stiau produce produceau si cei ce stiau sa se bata ca sa fure se bateau. Cand producatorii se bateau cu razboinicii era ca si cum grupul tocilarilor din BCU i-ar provoca la un fair-fight pe ultrasii din UCG. Marile expeditii de cucerire ale Evului Mediu au fost de multe ori campanii de jaf. Tributul platit de poparele invinse era de fapt forma eleganta si organizata a furtului din coliba si grajdul taranului. Iar conducatorii acestor expeditii sunt considerati eroi datorita simpatiei stranii pe care Istoria o are fata de golani. Pe baza aceluiasi mecanism psihologic prin care cel mai bun film al tuturor timpurilor este “Nasul” si nu “Harry Potter”.
Romanii isi stiau produce singuri mancarea deci nu aveau nevoie sa fure de la altii. Faptul ca stiau practica agricultura si creste animale in asa fel incat sa isi asigure hrana nu e o rusine. In concluzie nu aveau know-howul in materie de razboaie al altor popoare. Marea lor victorie a fost ca au rezistat, nu izbanzile iluzorii de la Calugareni sau Podul Inalt. Dovada a rezistentei lor e faptul ca avem azi in toata lumea aproape 30 de milioane de romani si, spre exemplu, doar 15 milioane de austrieci, cei din urma centru al unui Imperiu Medieval.
Nu avem maretia altora, nu avem Cantecul Nibelungilor, Roland de Ronceveaux sau Taras Bulba, avem in schimb Miorita, poveste despre niste oameni care, lipsiti de siguranta vietii, s-au imprietenit in mod tulburator cu moartea. Si care au murit resemnati si impacati cu soarta la Plevna, Stalingrad sau Oarba de Mures. In lipsa eroismului, a darzeniei si dorintei de cucerire ne-am dezvoltat sensibilitatea si creativitatea.
Sensibilitate si creativitate care si-au pus pecetea asupra culturii noastre, si ea tinta a autoderiziunii nedrepte din ziua de astazi. Eminescu e considerat anacronic desi strofa sa in care haos rimeaza cu repaos l-ar face pe Stephen Hawking sa saliveze si sa scrie dupa Scurta si, ulterior, Si mai scurta Istorie a Timpului, Cea mai scurta Istorie a Timpului. Poate intarziat dar genial! TristanTzara, Cioran sau Ionesco au fost trend-setteri, nimeni nu a mai scris ca si ei inaintea lor. Iar in sculptura exista doua epoci: inainte de Brancusi si dupa el.
Creativitatea romanilor face ca multe din lucrurile pe care le utilizam azi, in lumea reala sau virtuala, sa fie inventii ale compatriotilor nostri. Incepand cu banalul stilou a lui Petrache Poenaru, pentru care ii multumesc zeci de generatii de copii ce nu au mai facut crampa scriitorului atunci cand au invatat sa scrie si milioane de gaste ce au ramas cu penajul intreg. Cand folosim computerul trebuie sa avem un gand bun pentru Stefan Odobleja, parintele ciberneticii. Diabetul e boala secolului si are remediu datorita unui roman, Nicoale Paulescu. Contributia lui Henri Coanda la dezvoltarea aeronauticii e binecunoscuta, ce se stie mai putin e ca Royal Air Force datoreaza multe din victoriile sale din razboaiele mondiale unui roman- Gogu Constantinescu. Toti ne dorim tinerete fara batranete dar unul din putinii ce a facut ceva in acest sens este Ana Aslan, iar unul din cele mai importante teste din medicina poarta numele lui Victor Babes. Se spune ca nu putem fi destul de organizati- singurul om ce a putut scrie o istorie a religiilor a fost romanul Mircea Eliade, ajutat de un alt roman, Ioan Petru Culianu. Microsoft face bani grei din creativitatea si geniul romanilor- a doua natiune din coproratie si aproape nu exista facultate sau Centru de Cercetare din Occident in care sa nu isi desfasoare activitatea, umil si performant, cel putin un roman.
Atunci de ce prezentul Romaniei suna ca o manea si miroase ca un mic facut in fata blocului? In Romania lupta eterna si universala dintre impostura si valoare a fost castigata net de impostori. Puscariile comuniste in care se stingeau elitele interbelice, deceniile gri ale Ceausismului si lipsa de repere a tranzitiei au fost aliatii impostorilor. Impostorii se recunosc intre ei si dusmanul lor natural este valoarea. Superficialitatea este religia mediocrilor si tot ce este profund ii sperie iar clanul impostorilor a reusit sa construiasca o tara dupa dorinta lor in care mediocrul e privilegiat iar performanta imposibila.

3 motive pentru ca Basescu sa plece

1. Primul ar fi cel legat de Rosia Montana. Nu atat faptul ca va fi un dezastru ecologic pentru intreaga zona si peisajul ramas dupa exploatare va fi sursa de inspiratie pentru realizatorii de filme postapocaliptice.

Cat pentru felul incomplet, incorect si interesat in care a argumentat sustinerea proiectului. Principalul argument ar fi ca se creaza locuri de munca si ca zonei respective nu trebuie sa i se refuze o sansa importanta de dezvoltare locala. Ce uita sa spuna e ca locurile de munca respective sunt pe termen de 15 ani, cat va dura exploatarea, si ca dupa aceea orice sansa de dezvoltare locala va disparea. Mai multe despre RMGC aici, pe siteul academiei romane- www.acad.ro/rosia_montana/doc_pv/pv_ihaiduc.doc
A cui sa fie vina ca sansele reale de dezvoltare a zonei- turismul si zootehnia- nu sunt fructificate? Poate a faptului ca un proprietar de pensiune nu are potentialul de a plati taxe, impozite si peschesuri pe care il are o mare companie aurifera.

2. Al doilea e legat de atentatul la adresa democratiei electorale. Incepand cu noua lege a uninominalului ce favorizeaza blaturile intre partide. Mesajele s-au diluat, temele de discutie devenind locale. Tin minte mesaje ale campaniilor din 2000 si 2004 dar nu si ale parlamentarelor din 2008. Iar prezidentialele din 2009 raman in memorie prin pixelul albastru, spaul lui Vantu si flacara violet. Lipsa mesajelor conduce la absenteism. Si absenteismul ii favorizeaza pe beneficiarii turismului electoral, a romanilor-votanti Guiness Book din Paris sau a altor forme de furt electoral. Pentru ca exista un numar de voturi ce poate fi furat si el cantareste (procentual) cu atat mai mult cu cat prezenta e mai mica.
Altii mai informati decat mine spun ca la europarlamentare mai mult de 10% din voturi au fost traficate. Hai sa fim seriosi, crede cineva ca Elena Basescu a ajuns europarlamentar pe bune? :p
Iar ultima lovitura la adresa democratiei electorale va fi comasarea alegerilor. Se va vota intr-o devalmasie pentru vreo cinci insitutii diferite si nimeni nu va intelege nimic. Un primar charismatic va trage dupa el un deputat si un senator.

3. Modul incalificabil in care a jignit doua personalitati- Regele Mihai si Raed Arafat. Faptul ca a spus ca Mihai “a vandut tara la rusi” demonstreaza ca si-a format cultura generala urmarind filmele lui Sergiu Nicolaescu la un video de contrabanda. Trecand peste faptul ca Regele Mihai este un nonagenar, pe care nu il jignesti din principiu, el este un personaj respectat in lumea aristocratica a Europei. Regele reprezinta pentru multi simbolul unor vremuri in care Seful Statului impunea respect si nu chefuia la Golden Blitz cu latifundiari dubiosi.
Iar jignirea lui Arafat demonstreaza lipsa de respect fata de profesionisti. E tipic ca impostorii sa le fie ostili profesionistilor- stiu ca au avut alte parghii de acces decat ei si reprezinta dusmanul lor natural. De aici naturaletea cu care Basescu il lua in suturi pe Arafat.

Exista ceva ce m-a ingrijorat la manifestatiile de ieri. Incapacitatea oamenilor intervievati de a sustine si argumenta idei. Exista un boom informational foarte mare in jurul nostru, le selectam din comoditate pe cele de tip tabloid si ajungem sa gandin tabloid. Nasol!

romania-franta vazuta altfel

Romanii sunt un popor docil. Docil cu cei puternici si de multe ori necrutatori cu cei slabi. Cum altii sunt preocupati de respectarea drepturilor omului noi suntem preocupati de drepturile smecherilor. Smecheri care au printre altele dreptul de a profita de munca, inteligenta si creativitatea noastra si, din cand in cand, cel de a isi bate joc de noi intr-un sinistru si umilitor ritual.

Am fost pe National Arena la Romania-Franta si am fost martorul si victima  unui astfel de ritual. Sa o luam pe rand:

1. Prietenul meu din Iasi, mult mai patriot decat mine, a venit la meci cu tricoul echipei nationale si cu un steag tricolor. Nu orice tricolor- decupat de pe catarg in studentie, semnat de noi la istoricul Romania-Anglia din 2000, steag care a vazut ulterior lumea la meciurile nationalei- a fost la Rotterdam, la Zurich si in atatea alte locuri. Nu mica ne-a fost mirarea cand stewardul de la intrarea in stadion ne-a spus ca, pentru a intra, trebuie sa lasam steagul la intrare. In stanga lui era un tomberon plin de steaguri tricolore- toate fara bete de lemn sau metal, oamenii citisera instructiunile de pe biletul de meci. Imaginea cu cosul de gunoi plin de steaguri nationale este emblematica pentru Romania lui 2011- cand vrei sa faci misto de cineva, umilitor si grosolan, ataci simbolurile la care tine. Am constatat, cu aceasta ocazie, ca tricoul meu casual cu cap de mort e mult mai adecvat evenimentului decat tinuta patriotica a prietenului iesean.
2. Imnul national, interpretat si adaptat de Marcel Pavel. Dupa cum spuneam cand vrei sa umilesti pe cineva ii terfelesti simbolurile. Deja sa pui manelistul de casa al lui Nicu Gheara sa cante imnul la un asemenea eveniment e o blasfemie. Dar cand sus-numitul adapteaza textul imnului pentru a deveni, in viziunea sa, politically-corect e prea de tot. Daca viitorul presedinte va avea prenumele Mihai cum va fi adaptat textul imnului in sensul politicalcorectnessului marcelpavelian: “priviti marete umbre, bip-bip, Stefan, Corvine” ?
3. Gazonul pe care s-a jucat meciul. Populist cum il stim, Oprescu s-a trezit spunand in urma cu o luna ca stadionul va avea un specific romanesc. Ce specific romanesc, ne-am intrebat, din moment ce e un proiect german importat de o firma germana. Acum am inteles. Specificul romanesc era gazonul. Noroiului de la Romania-Slovenia sau Romania-norvegia, nisipului de copacabana de la Romania-Danemarca, li s-au adaugat brazdele de la Romania-Franta. Afacere pe filiera 100% PSDista, incredintata de Oprescu fratelui baronului de Valcea, Oprisan. Asta ca sa nu uitam, satui de furtisagurile portocalii, ce alternativa onorabila avem la guvernare. Obisnuiti de a fi furati, nu vom avea din fericire nici o sansa de a intra in sevraj dupa alegeri, nici in cazul in care se va produce democratica rotatie la guvernare.
4. Antrenorul echipei nationale, pe nedrept poreclit Satana. Platesc impozite, si nu mici, in Romania. Pentru a le plati muncesc 9 to 5 in fiecare zi, imi folosesc inteligenta si creativitatea si imi valorific educatia care inseamna sute de ore cu nasul in carti si multe nopti nedormite. De aceea am dreptul de a avea opinii si a le exprima atunci cand niste baieti pretind ca reprezinta Romania, tara care merge inainte si pentru ca mai exista niste fraieri ce isi platesc regulat taxele la stat. In minutul 77 al meciului de la Bucuresti s-a incheiat partida de la Sarajevo, Bosnia-Belarus 1-0. Asta insemna ca Romania, in caz de egal cu Franta, era eliminata. La Bucuresti era 0-0. Ce a facut atunci Piturca? S-a aruncat in atac cu toata echipa incercand sa marcheze? Nu subestimati armasarul. A tras de timp, evitand confruntarea, protejand acel 0-0 inutil si meschin. Este singurul antrenor din lume ce trage de timp pentru a proteja rezultatul ce ii elimina din competitie echipa. Palmaresul lui personal, pentru care o remiza cu Franta este importanta, a primat in fata interesului nostru al tuturor- ca Romania sa isi joace sansa de a se califica la turneul final al Euro 2012.
5. Presa. Smecheri nu ar fi destul de smecheri daca nu ar avea si o goarna care sa instiinteze lumea despre smecheria lor. Si presa isi asuma, din cand in cand, aceasta datorie de onoare. Mi-am cumparat gsp a doua zi dupa meci, dimineata pe aeroport cand impresiile despre meci erau inca proaspete. Nicicand nu am intalnit un clivaj mai mare intre ceea ce vazusem noi seara la meci si ceea ce relatau ziarele. Era parca vazuseram doua meciuri diferite. Lumea hiuduia la final pentru a taxa antijocul lui Piturca ce trebuia sa atace pentru a ne mentine in competitie, nu sa refuze jocul; nu Marica a fost huiduit ci schimbarea facuta in minutul 92 cu intentia de a trage de timp atunci cand pentru tine fiecare secunda era foarte importanta. Daca il notezi pe Marica cu 5 si pe Nicolita cu 7, pe motivul ca a alergat, inseamna ca trebuie sa il naturalizam pe Haile Gebreselassie care va alerga un maraton in timpul meciului si va fi notat cu 10. Nu intamplator jucatorii actuali sau fosti in trecutul apropiat ai Stelei au avut doua puncte in plus din oficiu la notare, ciobanul cotizeaza.

Se poate spune ca e doar un meci prost organizat si reflectat in presa. Nu e doar atat. Ascunde motivele pentru care nu avem autostrazi, scoli, spitale. Dreptul smecherilor la comisioane a facut imposibil ca in Romania sa se construiasca, de la cap la coada, o autostrada. Iar noi, obisnuiti cu docilitatea, ii lasam sa fure si sa ne rada in nas cu tupeul ce i-a consacrat.

War of giants: facebook vs. OMV

Ma intreb cum ar fi aratat statusul meu de facebook daca ar mai fi trait Ceausescu- “pui fara ratie la alimentara” sau “deseara la 5 baga apa calda”. E sigur insa un lucru- daca facebookul ar fi aparut in anii 80 Ceasca ne-ar fi parasit mai devreme.

Concepute initial pentru flirt si regasirea de vechi prieteni retelele de socializare tind sa devina unul din cele mai importante progrese din istoria comunicarii. Ele au produs deja doua revolutii- in Moldova si Tunisia- si in Romania ar putea sa saboteze activitatea unuia din principalii jucatori de pe piata carburantului- OMV.

Rolul lor social si civic este de netagaduit. Comunicarea si capacitatea de a organiza actiuni “ subversive” J nu au fost niciodata mai usoare. Miscarile gen “Piata Universitatii” puteau fi usor controlate prin cumpararea leaderilor. Facebookul e imprevizibil pentru ca oricine poate fi un leader, oricand. Sa presupunem ca cineva vrea sa propuna boicotarea unei banci pentru dobanzi abuzive. E destul ca cineva sa isi puna asta pe status asta si sa primeasca commenturi de la 10 persoane diferite pentru ca 1000 de oameni sa vada asta.  Se poate extrapola pentru orice multinationala- ghinion OMV- sau guvern. Iar serviciile secrete trebuie sa isi faca cont pe facebook sau twitter- lumea reala se muta in virtual iar viitorul James Bond va fi hacker.

Nu ma indoiesc ca in viitor aceasta libertate pe care ne-o ofera retelele de socializare va fi limitata pentru ca, nu-i asa, terorismul trebuie combatut si pe internet si ce ne facem daca Ossama isi pune la status “destroy America”.

Asa ca ar trebui sa profitam cat mai avem aceasta libertate si sa nu ne facem ca nu vedem ca multinationalele ne-au invadat piata de produse low-quality refuzate mai la vest, ca bancile ne dau cele mai scumpe credite si dispretuiesc orice lege de protectie a clientului sau ca benzinarii fac intelegeri de monopol si ne vand, pe post de benzina, apa indoita cu un rest de petrol.

Thank you, mr. Zuckerberg! J

M-E-S-S-I

Copii erau condusi de un pusti argentinian de un metru si ceva. Oamenii mari zimbira si, neintuind umilinta ce ii asteapta, ii acceptara la joc pe micul argentinian si gasca sa.

            Messi e cel mai mare pentru ca a adus in Champions League fotbalul de curtea scolii! In curtea scolii joaca nu devine niciodata joc, zambetul tine locul incrancenarii si clopotelul ce anunta sfarsitul recreatiei nu accepta niciodata recursul prelungirilor. Messi e cel mai bun pentru ca ne-a amintit de copilul ce a devenit noi, al carui ras il radem noi si ale carui lacrimi le plangem noi- caci doar el se poate bucura sau intrista de-a adevaratelea.

            Messi ne-a amintit ca sensul vietii e razboiul dintre copii si oamenii mari, ce se desfasoara dintotdeauna si in fiecare din noi! Copilul din noi e pus de profesori in genunchi, la colt, pe coji de nuca, ramane acolo toata viata, prizonier al eului matur, si atunci cand murim fuge sa il caute pe Dumnezeu pentru ca copilaria este singura varsta in care minunile sunt posibile. Din cand in cand razbeste la lumina din coltul de subconstient in care este pedepsit, rade fericit, dar e repede invins de armele teribile ale oamenilor mari- ratiunea si interesele.

            Il iubim pe Messi pentru ca el reprezinta triumful copiilor impotriva oamenilor mari, impotriva tuturor obiceiurilor vietii si ritualilor initiatice. Jocul lui e ca si cum ne-am intalni cu totii sa vanam fluturi intr-o dimineata luminoasa de luni, intr-un parc in care soarele nu apune niciodata… avand toti pe buze zambetul chinuit al unui copil din Rosario, umilit si exclus de tovarasii sai de joaca pentru ca era prea mic si care pentru a isi putea trai copilaria si-a inchipuit ca intreg universul e o minge si intrega viata- o joaca.

http://www.youtube.com/watch?v=Y4XXztVuczU

Cavalerul flacarii violet

              Si totusi Mihaela-dragostea lui- Geoana a avut dreptate. Geoana a castigat! E primul care l-a depasit pe Bula in topul bancurilor. Se pare insa ca Bula va cere renumararea bancurilor nule.   Diplomatul si-a transformat numele in renume. Dati un search pentru cuvantul cheie “prostanac” pe google sau youtube si vedeti ce descoperiti.

            Nu stiu altii cum sunt dar eu cand ma gandesc la topaiala fericita a lui Geoana din seara alegerilor nu imi pot abtine o criza de ras. E personificarea perfecta a unui banc stupid din copilaria mea. Cel cu alergatorul care concureaza singur si ajunge al doilea

           Geoana a pierdut alegerile pe care le-a avut pe tava cu un electorat satul de demagogia lui Base.

            Spin-doctorii din Romania au fost inspirati de vrajitorii voodoo din Haiti. Si asa a rezultat cea mai simbolistica campanie electorala din  istorie. Flacara violeta a topit pixelul albastru!   Cam la asta s-a rezumat campania dintre cele doua tururi de scrutin. Caci in planul discursului amandoi candidatii au fost lamentabil.

            S-o luam cronologic: in primul tur am votat ca la “Dansez pentru tine”- am ales cel mai simpatic dintre candidati. Si asa am pus stampila pe Crin Antonescu, sex-simbolul gospodinelor din Tulcea si idolul acriturilor de prin ministere, de-a pururi recunoscatoare socialistilor din PNL pentru maririle de salarii si sporurile acordate.

            Basescu a repetat ca o moara stricata acelasi text! A facut un top al oamenilor publici cu cea mai proasta imagine din Romania si repeta obsedant ca se bate cu ei: Iliescu, Nastase, Vanghelie, Vantu, Voiculescu. In fiecare iesire publica incerca sa castige imagine pe seama deficitului de imagine al sus-mentionatilor! Croitorasul cel viteaz al politicii romanesti uita ca are si el pe la PDL falitii lui, incepand cu prima blonda a tarii si terminand cu Ridzi, cea care a creat un shortcut intre banii publici si conturile campaniei electorale ale fiicei prezidentiabilului. Campania presedintelui jucator pe la nunti, botezuri si simbre ale oilor  a fost slaba si monomana!

            Si pe deasupra a mai fost si dinamitata de criza care bantuie inca economia Romaniei. Anul asta cu traditionala prima de porc a bugetarului roman a fost ca la Radio Erevan: nu s-a dat ca s-a luat.    Multi din ei, saracii, au cotizat pentru jobul lor pe baza traditional-romanescului parteneriat public/privat- se incarca buzunarele unei persoane private pentru a obtine un beneficiu de la stat.

            Sa revenim la ce ne doare mai tare- la Geoana! Povestea flacarii violet a fost lansata de Hrebenciuc, grijuliu in dorinta sa de a il pregati pe Geoana pentru o noua infrangere- cea din alegerile din PSD. Geoana, fidel reputatiei sale, a muscat momeala. Prin intermediul sotiei sale, celebra deja Mihaela dragostea-mea Geoana. Caci dupa cum spune proverbul, prostul nu e prost destul pana nu isi ia si o nevasta pe masura. Dupa care realizand gafa facuta a incercat sa o dreaga folosind strategia pe care expertii in political theory o denumesc “ba p-a matii”- “eu nu cred in astfel de lucruri dar domnul Basescu crede”.

            Geoana in toate dezbaterile la care a participat a afisat figura antipatica a tocilarului pilos al clasei. Tinta predilecta a concursurilor scolare de tir cu creta si cu freza mereu gelata cu buretele de catre nesimtitii din ultima banca. Dadea impresia ca stie toate intrebarile din dezbateri si tot ce face e sa recite niste raspunsuri tocite pe de rost fara sa le inteleaga cu adevarat, asa cum invatam noi Papilianul, once upon a time.

            Orice partid inainte de alegeri face niste sondaje, cam cu ce vor oamenii sa auda ca li se promite in campania electorala. Dupa care incearca sa introduca subtil in dezbatere temele receptionate de la populatie. Cuvantul cheie in aceasta propozitie este “subtil”. Geoana a fost mai mult decat transparent in aceasta problema, de-a dreptul straveziu. Cateva exemple- Ce vrea populatia? Locuri de munca! Geoana “voi crea locuri de munca”. Care sunt problemele sistemului bancar “Populatia nu este protejata in fata bancilor straine ce controleaza sistemul bancar romanesc” Geoana “voi milita pentru crearea unei banci romanesti care sa acorde credite cu dobanda mica pentru populatie” etc. Cel mai tare a fost cand a promis ca va creste speranta de viata a populatiei! Aici nici nu gresea! Rasul iti prelungeste viata si cu un astfel de entertainer national am fi ras mult si bine!

            Scopul lui Geoana in campania pentru turul doi al alegerilor era sa atraga cat de mult poate din electoratul lui Antonescu. Electoratul lui Antonescu era unul eterogen format din yuppies, traditional de dreapta, precum si bugetari si pensionari fericiti de politicile social (ist)e ale PNLului. Ultimii nu ar fi votat in mod sigur cu Base dupa ce Boc le-a recitat poezia cu “pusca si cureaua lata”. Deci scopul lui Geoana ar fi trebuit sa fie atragerea electoratului urban inteligent, educat si realizat financiar. Exact pentru ei Geoana nu a avut absolut nici un mesaj! Nu il puteau vota pe baza unei avalanse de promisiuni repetate mecanic si fara acoperire! Si cum sa prezinte credibilitate un candidat care declara despre un anumit mogul ca e un personaj malefic si apoi, la nici 24 de ore, alege sa se adaposteasca in spaurile lui, fugind de dogoarea flacarii violete?

            Geoana a perfectionat celebra strategie electorala KISS. De fapt acronimul de la keep it simple stupid. Ideea e ca electorul mediu are nivelul mental al unui copil de 15 ani de aceea in cursul unei campanii lucrurile trebuie spuse simplu, pe capacitatea lui de intelegere. Expertii in political theory au fost insa, din nou, superficiali si neadaptati la posibilele scenarii. Nu s-au gandit, de exemplu, la varianta in care candidatul are, la randul lui, nivelul mental al unui copil de 15 ani.

            Inchipuiti-va pentru final ca, la douazeci de ani de la Revolutia din Decembrie, ar fi avut loc in Romania o alta revolutie indreptata de asta data impotriva tiranului Basescu. Dizidentii anti-DNA Nastase si Geoana ar fi ajuns in studioul TVR precum odinioara Caramitru si Dinescu. Stiti ce i-ar spune Nastase lui Geoana: “Mircea, fa-te ca gandesti”